Despre
Otilia Francesca iubește teatrul, muzica și literatura. Singură în București, înstrăinată de propria familie, ea își caută refugiul în sala de spectacol și în poveștile scriitorilor favoriți.
Pe lângă pasiunea pentru literatură, Otilia se înconjoară de nenumărate lucruri ce îi aduc zâmbetul pe buze: o floare, un text bine scris, culorile cerului în apus, un tablou descoperit în galeriile muzeelor de artă. Nimic însă nu o poate face mai fericită decât serile petrecute în sala Teatrului Orfeu, unde răsunetul vocii actorului preferat, de care se îndrăgostește înainte de a-l cunoaște, își portă ecoul în sufletul tinerei.
Fragmente din roman
Am avut o copilărie de vis. Părinţii mei locuiau în Olteni, judeţul Ilfov şi erau vecini cu doctorul din sat, care avea o fiică doar cu un an mai mare decât mine. O chema Ana-Catrina. Ne jucam împreună în fiecare zi. De multe ori, rămâneam în casa lor peste noapte. Eu şi Catrina eram ca două surori „de cruce”. Casa lor era fermecată: construită numai din lemn, avea în camera de zi un şemineu mare din cărămidă. Cele două camere erau construite în formă de L, despărţite ocazional de o cortină din pluş. Casa asta e locul de care mă simt legată. La capătul celei de a doua camere se afla un pian cu coadă, iar pe pereţi erau atârnate câteva tablouri care mă fascinau, deşi nu le înţelegeam. Tatăl Catrinei asculta zilnic muzică clasică la Radio România Muzical, post pe care îl ascult şi eu azi.
Intrarea în casă se făcea printr-o mică terasă cu grinzi din lemn care încadrau o fâşie din ciment în care erau încrustate pietre ce aminteau de dalele care se foloseau în trecut la pavatul străzilor din oraş. Pe terasă era o masă cu patru scaune. Într-un colţ se afla o copie după statuia lui Venus din Milo iar în celălalt te privea în ochi şarpele Glycon. Cum coborai treptele terasei, te întâmpinau florile care creşteau în derivă. Erau zambile, narcise albe şi galbene, maci gigantici, violete, flori de nu-mă-uita, iar în spatele casei era un covor de brebenoc.
La final de stagiune, scena se curăța de impurități. Un aspirator monstruos absorbea sudoarea amintirilor. „Scândura sfântă” era scrijelită, vopseaua înlăturată fără milă. Fulgi de rășină se ridicau spre tavan și plutesc ca niște bule de săpun. Fire de praf dansează acum în lumina reflectoarelor. Materia capăta proprietăți efervescente.
Se deschidea o trapă în acoperiș. Soarele îşi strecoară profilul în interior. Lumina artificială din interior curgea în colțurile sălii. Scena era acoperită de vopseaua unui nou început. Lemnul se încorda ca un titan sub ceara lichidă și corpul lui respira.
În Florența încerci să regăsești urmele pașilor care au trecut grăbiți pe străzile înguste. Nu te poți hotărî dacă să urmărești traseul lui Dante, Michelangelo, Fra Angelico, Leonardo, Ghirlandaio, Bruneleschi, Cellini, sau Botticelli. Amprenta acestor personalități te fac să tresari la orice adiere de vânt. Privești un colț de stradă strivit de zăpușeala verii. Întorci capul când un lujer firav răsucește pălăria unei flori purpurii. Ți se pare că apa murmură un cântec melancolic și aștepți nerăbdător să auzi roțile unei trăsuri cum se rostogolesc năvalnic peste piatra tăiată în forme neregulate. O pelerină foșnește la un colț de stradă, un rotocol de fum plutește lângă un oblon vechi, cu margini scorojite. Parcă auzi gândurile clocotitoare ale unui renascentist.
Reviews
În lumea tulbure în care trăim, Marinela Florea aduce, cu romanul Manuscrisul, o rază de bucurie și speranță. Ceea ce ne spune, implicit, autoarea cu acest roman este: da, se poate trăi frumos, în ciuda a tot ce se întâmplă în jur. Cu romanul ei, Marinela Florea face un act de curaj și de credință deopotrivă: curajul de a scrie o poveste de dragoste sensibilă și delicată și credința în puterea vindecătoare a frumuseții și a iubirii. Ne spune, așadar, că „frumusețea va mântui lumea“. Și iubirea.
Dr. Maria Țițeica
De unde poți cumpăra cartea
35 lei (transport gratuit pe teritoriul României) plata ramburs
Despre autoare
După ce a terminat studiile la Facultatea de litere din cadrul Universității București, a avut suficient timp liber să meargă la teatru. În 2007 un context familial apăsător a făcut-o să vadă teatrul ca pe o terapie: a devenit locul unde se simțea ca acasă. A descoperit o lume în care spectacolele pot fi miracole: un amestec de miros, gust, culoare, dans, muzică și cuvânt.
Marinela Florea este câștigătoarea Premiului Scriitoarelor la concursul Povestea ta poate schimba lumea, cu textul Cu 20 de ani mai în vârstă. Marinela este fascinată de interferența artelor (muzică, literatură, teatru, pictură, film), iar în 2014 a înființat Clubul de Cultură, prin intermediul căruia facilitează copiilor și tinerilor accesul la evenimentele culturale din București.
2013 Coscenarist şi producător scurtmetraj The Path
2012 Locul I pentru textul Eliseo la Concursul naţional de proză organizat de biblioteca Alexandru Odobescu din Călăraşi
2011 Cronica de teatru pentru piesa Viața e vis publicată pe portalul cultural LITERNET
2011 Locul III pentru textul Omul de fildeş la Concursul naţional de proză organizat de biblioteca Alexandru Odobescu din Călăraşi
2011 Prezentare eseu în cadrul Conferinţei despre Interferenţa Artelor organizat de BMMB Filiala Nicolae Bălcescu
2009 – 2014 Coordonator / organizator al Clubului de cinema, proiect lansat de BMMB Filiala Nicolae Bălcescu
2000 – 2002 Activitate literară: grupaj de poezii publicate în antologiile Pagini îngereşti, Visul de sub pleoape, proză publicată în antologia Crânguri de rouă
Limbajul romantic al florilor
Semnificația florilor spune o poveste. Florile frumoase erau folosite în trecut drept mărturii romantice. Ulterior, prietenii și iubiții au început să-și transmită mesaje secrete prin intermediul lor până când limbajul florilor a devenit un mijloc de comunicare complex. Simbolismul secret al florilor este folosit pentru ilustrarea sentimentelor personajelor din roman.
Alun (Corinus avellana) – cu ajutorul crengilor de alun se pot face vrăji de dragoste
Amaryllis (Amaryllideae) – femeie puternică şi mândră
Brebenoc (Vinca herbacea) – dulci amintiri
Bujor (Paeonia officinalis) – masculinitate, curaj
Cireș (Cerasus Avium) – frumuseţe feminină
Crizantema portocalie (Chrysanthemum) – prieten bun, veselie; numele ei în greceşte înseamnă floare de aur
Hibiscus (Hibiscus rosa-sinensis) – frumuseţe delicată, mistuit de iubire, floarea orei, înseamnă a nu lăsa să-ţi scape o şansă
Iarbă-mare (Inula helenium) – cu această plantă fetele tinere îşi spală părul pentru a fi mai atrăgătoare
Lalea (Tulipa) – declaraţii de iubire, iubirea adevărată, respect şi iertare
Orhidee albă (Orchidaceae) – iubire, frumuseţe rafinată
Salcâm (Laburnum Anagyroides) – pierdere, frumuseţe melancolică
Sânziană (Galium verum) – înfloreşte în preajma solstiţiului de vară, ziua cea mai lungă din an; florile de sânziană purtate de fetele tinere au proprietatea magică de a-l atrage pe cel iubit
Stânjenel (Iris germanica) – iubire pierdută; promisiuni în dragoste
Trandafir corai (Rosa gallica) – dorinţă, fascinaţie, pasiune
Pentru întrebări și sugestii ne poți contacta pe adresa de email contact@manuscrisul.ro sau la nr. de telefon: 0724.844.412.
